XXXXXXX

nush de ce azi mi-am adus aminte de ea..???????
am cunoscut-o in clasa a 10-a...
daca ar fi sa enumar toti baietii care o placeau as enumara cred jumate de scoala?(restul inca nu o cunusteau)
mde..era plina de vino-ncoace..
ma invitase cu pretextul de a ne pregati de o lucrare la chimie..mhm..oricum am dat-o pe 9:))))
ok cine era .......?
as pune-o intr-un rand cu oamenii care au avut vre-un impact in viata mea..
in orice caz dupa 3 luni de prietenie(anume asa nimic mai mult) am invatat sa am imunitate de fetele FRUMOASE ceea ce m-a ajtat pe viitor (nu ca au inceput sa imi displaca fetele frumoase dar stiam cum sa-mi stapinesc simpatia si sa analizez mult mai profund decat sini-fatsa-fund-picioare)
in fine...
imi placea sa petrec timpul cu ea pentru ca imi oferea o senzatie de protejator(un fel de frate mai mare daca vreti), discutam multe..ptractic ii cunosteam toate istoriile din copilarie(ea pe ale mele mai putin-intodeauna am fost un tip mai inkis in ceea ce tine de trecut)
ulterior si-a gasit prieten: probabil atunci am inteles ca imi vin mai usor sa pun umarul pentru suport in caz de necesitate decat sa ma bucur pentru succesele altora..am aflat si am lucrat mult ulterior la acest capitol..imi pare ca acum e mai bine:)
desi nush pe cat de mult e in stare sa fie implicata intr-o relatie, nu am sa uit niciodata cum m-am dezamagit prima data in prietenia noastra..ii suflase unei colege pe un baiat-ultumita acestui eveniment m-am reimpreetenit cu ......(dupa 2 ani de lipsa totala de comunicare) si m-am distantat de .....asa ca nu e nimic rau fara de bine
in fine plecase in alta tara
am revazut-o la balul de absolvire in clasa a 12-a(nush de ce eram sigur ca va veni era..in stilul ei probabil)
mi-a zis multe din ce a simtit si a trait epste ocean..
life is intresting
intilnesti oameni pe care ii stergi din memorie dar uneori ei reapar fara sa stii de ce
sper ca acum e bine:)

LTS II what was that?

LTS II 2007

i think one of the most successful conference from my professional point of view

Trainings- just perfect, from fun stuff like TB to the GCM all with great appreciation from the delegates(what is more important all the delegates with different background so that makes me even happier:-)

New team in Balti- come on these guys have beaten everyone in project simulation they are great one more + in my @ XP:)

R&R&M team last gala-perfect 100%

What else..the delegates..well i found some future @-esres in my vision(i know biased, but true)

What was bad about this conference?

as usually for my in any fall conference:(

personal relations

i felt like something was wrong in everything i did, in everything i said with my friends

i really hope it wasn't like that, but it was

the conference made me reevaluate some ideas and behaviours, made me analyse the way of approaching people

the conclusion is still the same: friendship is the most valuable gift that i ever had

still the approach is not the same..i think it made me different in every step I'll take in future

just sad 4 everything that happened

for no enough sleeping

for the 1/2 hour thing

for aggression

and involvement...

end and out

My AIESEC XP

Cei 3 de la Ciocana
My Conference Management:)
My First LTS
Freedom
The Best Team in the World

17.08.2005

just happy to share my life...

Oameni pe care i-am cunoscut in Spital: Epizodul 3"Vova"

incepusem sa ies in coridor nu doar pentru a merge la baie ci si pentru o plimbare, probabil nu voi uita nicicand coridoarele lungi ale Spitalului Republican. Inca nu mi se stabilizase glicemia in zilele alea, si tot cate 1,5 litri de picuratoare primeam dar deja simteam nevoia de a pleca acasa. Spitalul ma plictisea enorm, aveam 2 sarabtori ep zi: cand venea mama-dimineata si seara-cand venea Ana, venea si tata zilinic dar el era lipsit de darul de comunicare imi punea mereu aceleasi intrebari si nu staea mai mult de 20 minute. Am mai fost vizitat de colegii de grupa si de prieteni insa erau niste vizite parca din obligatie..desi ma bucuram nespus cand veneau. Incepusem sa maninc singur(fara sa ma hraneasca cineva cu lingurita), sa ma plimb(practic si sa merg ma reinvatam) asa ca eram spre bine..

Era ziua a 3-a sau a 4-a de cand eram internat in SCR cand venise Vova. Un baiat inalt, din sudul Moldovei, avea si el probleme cu teroida. Imi povestise ca mic fiind era f bolnavicios, si ca pe timpuri ii puneau picaturi in venele de la palme pentru ca cele de la cot erau prea necajite...hm in astfel de momente imi atingeam vina de la mana dreapta-tare ca piatra de la venula care statuse 4 zile in ea.

Vova avea 24 de ani, deci nefiid diferenta de virsta mare ne-am impreietenit destul de repede. Era un tip calm, si bine educat dar deja nitel dezamagit de realitatea din RM. Zicea ca este f greu sa-ti gasesti un job normal, nemaivorbind de ceva cu perspectiva de crestere, insa i-a mers si s-a angajat la politia fiscala(yep am prieteni acolo acum) ca administrator al retelei de calculatoare:).

Urma sa se casatoreasca in februarie 2007(daca nu gresesc pe 4) si in fiecare zi dupa ce dadea analizele si primea picuratorile pleca in oras in cautarea inelului de logodna pentru iubita sa(cele de casatorie trebuia sa le cupere in Belgorod la un juvaier cunoscut). In una din seri a venit f fericit, il intilnisem pe coridor cand o pereceam pe Ana pana la rutiera, cand m-am intors mi-a aratat inelul: din aur galben cu aur alb in centru, era simplu dar frumos. L-am felicitat.

Daca tot am adus vorba de vizite...

primul om cu care iesem afara dupa noua mea re-nastere fusese Janea- un prieten f bun de la antrenament, care venise sa ma vada cam in a 5-a zi a sederii si mi-a zis ca fostul capitan al echipei de juniori de polo nu poate sta in 4 pereti.Am mai fost vizitat in cateva randuri si de Andrei cu Mihai, f de treaba baieti, la prima lor vizita adormeam de plin ce eram cu calmante, dar m-au ajutat enorm si ei, mia ales la externare:). In penultima zi ma vizitase si cativa oameni din @. Cel mai straniu a fost ca din cei cu care am muncit un an intreg au fost doar Eugen, Pavel(care era si el dupa pneumonie),Doina si Inga(care mai fusese odata dar mi-a adus banane halal de asa cadou la dieta la care ma aflam:-)). In rest au fost daor oameni noi-Ana si Mihai(de fapt ei mai mai vizitasera), Sergiu, Iulea(eh ms de bomboane dar nu le-am mancat pana azi) si Alina pentru care eu in principiu nu ar trebui sa fi devenit un mare prieten dar carora, uitandu-ma acum la anul trecut le datorez multe. Momentul acesta nu am sa-l uit nicand, atunci in mare parte intesem quintesenta si adevarata fata a relatiilor in @, nu le voi comenta acum, posibil intr-un alt post...

_________________________________________________________

In ziua a 7-a am fost externat: cu glicemie normala, fara corpi cetonici in singe dar pus singur fata-in -fata cu o noua viata, o noua realitate: dura, nemiloasa; DAR VIU si cu o noua viziune asupra multor lucruri, obiceiuri si persoane

va urma....

"Oameni pe care i-am counioscut in spital"Epizodul 2:"Mos Gheorghe"

dupa 3 zile de Urgenta am fost trasferat la Spitalul Clinic Republican, unul din cei mai importanti pasi din viata mea(la fel de importanti ca si faptul ca m-am nascut sau am cunoscut-o pe Ana). De fapt acolo am invatat sa-mi condc viata in conditile noi de existenta, cu diete, injectii si alte chestii de genul asta....

Domnul Gheorghe

era unicul pacient din salonul in care am fost internat, un salon mare pentru 5 persoane, cu podul inalt si frigider in el(care apropo lucra atunci). Era de pe undeva de la nordul Moldovei. De vina de moldovan a carui mosi stramosi au trait la tara si el tot acolo traieste. Sincer sa fiu prima impresie despre el nu a fost tocmai reusita: ciorapi care puteau, nenea clar nu facuse dus de cand era internat(Spitalu Republican nu mai are apa calda in robinete de vreo 15 ani, totusi consider ca asta nu este un impediment in a te spala..desi nu toti impartasec opinia mea). Seara l-am servit cu ceva cartofi fierbiniti pe care ii adusese taica-meu si am mai vorbit, cu adevarat neam naiv Moldovenii, nu a fost foarte greu sa gasesc limba comuna cu el, chiar am simtit un fel de atasament special din partea lui.

Era nascut in anul 1961, a trait toata viata sa intr-acelasi sat, celibatar...avea o vie si lucrase la "colhoz" iar acum isi ducea singur gospodaria pe unde cu bine, pe unde il mai ajutau rudele. Se imbolnavise de teroida si cheltuise toate agonisirile pentru spital pentru ca nu era asigurat. Bietul om era disperat pentru ca nu intelegea cum asa, ii zic doctorii ca boala sa nu se trateaza, si ca toata viata va trebui sa urmeze un regim. L-am vazut fericit cu adevarat doar odata: ii venisera rudele in vizia, vreo 7 oameni, sora, copii ei, nepotul. Zimbea mereu:))dar cand au ramas "numai barbatii" la o vorba le-a recunoscut ca are ceva ce nu se trateaza, imi era mila de el atunci...

Ulterior si-a prelungit tratamentul pentru inca o saptamina, cand ma externam mai avea inca 3 zile de stat in spital dupa care urma sa plece in satucul sau, singur fata in fata cu maladia, si in incercare de a adopta modul de viata pe care i-l recomandau medicii, sper ca a reusit.

Aceasta fusese prima mea cunostinta de aproape cu provincia Moldovei, o cunostina care m-a facut mult mai tolerant la tot ce inseamna oameni din afara Chsinaului, si mi-a dat o viziune diferita decat cele cu care me confrutam pana atunci.

va urma..

Oameni pe care i-am cunoscut in Spital: Epizodul 1"Urgenta"

36 de ore de terapie intensiva luasera sfirsit..am fost adus in salon, primul lucru pe care il facusem am cerut slapii de la Andrei ca sa merg la baie..ma saturasem de "ratushca"

Andrei....

era un tip de vreo 22 de ani fusese ranit in piept cu o surubelinita si a fost adus la urgenta..mda plimbari in sectoarele periculoase a orasului. Ii fusese scos din piept cca. 1l. de sange inchegat si acum se simtea ok..Avea asa o dorinta enorma de viata, il tot vizitau prietenii si ii aduceai diferite sucuri,fructe,carnaturi:)) ceea ce era deosebit de greu pentru mine odata ce eram pe dieta grea:.Mde... tin minte ca se temea numai de una: sa nu afle parintii sai ca a fost atacat, ei erau la tara si credeau ca feciorul lor sta cuminte in bancile universitatii si invata:). Apropo slapii tot nu a lui erau..ii imprumutase

Tipul cu Ulcerul....

era al doilea personaj cu care am vorbit in spitale...Asta murise, cel putin la el in suflet era o pata neagra, mare, care umplea toata camera atunci cand el intra in ea. Ana imi spusese ca se temea de el cand il vedea, avea si de ce, mancarea lui: o multime de borcanase pe care le tinea pe calorifer ca sa fie calde dar nu le manca. Din stomac ii atarna un tub cu o manusa de chirurg pe capat in care se scurgea permanent sucul gastric, mergea in fiecare zi la pansament ca sa o schimbe, in fiecae zi acumula cca. jumate de manusa de suc gastric, cei care veneau in vizita incercau sa-l imbarbateze dar el tot cu gandul la moarte ramanea, asa mi s-a parut cel putin, mi se parea...

Cam asa trecusera primele mele 3 zile de spital(daca nu numaram terapia unde permanent eram drogat ca sa nu simt durerea intai si apoi ca sa nu fiu prea galagios:)). 3 zile intre viata si moarte reprezentata de cei 2 vecini, foarte simbolica perioada pentru mine, nush sper sa fie bine amandoi acum.

va urma...