17.08.2005

just happy to share my life...

Oameni pe care i-am cunoscut in Spital: Epizodul 3"Vova"

incepusem sa ies in coridor nu doar pentru a merge la baie ci si pentru o plimbare, probabil nu voi uita nicicand coridoarele lungi ale Spitalului Republican. Inca nu mi se stabilizase glicemia in zilele alea, si tot cate 1,5 litri de picuratoare primeam dar deja simteam nevoia de a pleca acasa. Spitalul ma plictisea enorm, aveam 2 sarabtori ep zi: cand venea mama-dimineata si seara-cand venea Ana, venea si tata zilinic dar el era lipsit de darul de comunicare imi punea mereu aceleasi intrebari si nu staea mai mult de 20 minute. Am mai fost vizitat de colegii de grupa si de prieteni insa erau niste vizite parca din obligatie..desi ma bucuram nespus cand veneau. Incepusem sa maninc singur(fara sa ma hraneasca cineva cu lingurita), sa ma plimb(practic si sa merg ma reinvatam) asa ca eram spre bine..

Era ziua a 3-a sau a 4-a de cand eram internat in SCR cand venise Vova. Un baiat inalt, din sudul Moldovei, avea si el probleme cu teroida. Imi povestise ca mic fiind era f bolnavicios, si ca pe timpuri ii puneau picaturi in venele de la palme pentru ca cele de la cot erau prea necajite...hm in astfel de momente imi atingeam vina de la mana dreapta-tare ca piatra de la venula care statuse 4 zile in ea.

Vova avea 24 de ani, deci nefiid diferenta de virsta mare ne-am impreietenit destul de repede. Era un tip calm, si bine educat dar deja nitel dezamagit de realitatea din RM. Zicea ca este f greu sa-ti gasesti un job normal, nemaivorbind de ceva cu perspectiva de crestere, insa i-a mers si s-a angajat la politia fiscala(yep am prieteni acolo acum) ca administrator al retelei de calculatoare:).

Urma sa se casatoreasca in februarie 2007(daca nu gresesc pe 4) si in fiecare zi dupa ce dadea analizele si primea picuratorile pleca in oras in cautarea inelului de logodna pentru iubita sa(cele de casatorie trebuia sa le cupere in Belgorod la un juvaier cunoscut). In una din seri a venit f fericit, il intilnisem pe coridor cand o pereceam pe Ana pana la rutiera, cand m-am intors mi-a aratat inelul: din aur galben cu aur alb in centru, era simplu dar frumos. L-am felicitat.

Daca tot am adus vorba de vizite...

primul om cu care iesem afara dupa noua mea re-nastere fusese Janea- un prieten f bun de la antrenament, care venise sa ma vada cam in a 5-a zi a sederii si mi-a zis ca fostul capitan al echipei de juniori de polo nu poate sta in 4 pereti.Am mai fost vizitat in cateva randuri si de Andrei cu Mihai, f de treaba baieti, la prima lor vizita adormeam de plin ce eram cu calmante, dar m-au ajutat enorm si ei, mia ales la externare:). In penultima zi ma vizitase si cativa oameni din @. Cel mai straniu a fost ca din cei cu care am muncit un an intreg au fost doar Eugen, Pavel(care era si el dupa pneumonie),Doina si Inga(care mai fusese odata dar mi-a adus banane halal de asa cadou la dieta la care ma aflam:-)). In rest au fost daor oameni noi-Ana si Mihai(de fapt ei mai mai vizitasera), Sergiu, Iulea(eh ms de bomboane dar nu le-am mancat pana azi) si Alina pentru care eu in principiu nu ar trebui sa fi devenit un mare prieten dar carora, uitandu-ma acum la anul trecut le datorez multe. Momentul acesta nu am sa-l uit nicand, atunci in mare parte intesem quintesenta si adevarata fata a relatiilor in @, nu le voi comenta acum, posibil intr-un alt post...

_________________________________________________________

In ziua a 7-a am fost externat: cu glicemie normala, fara corpi cetonici in singe dar pus singur fata-in -fata cu o noua viata, o noua realitate: dura, nemiloasa; DAR VIU si cu o noua viziune asupra multor lucruri, obiceiuri si persoane

va urma....

"Oameni pe care i-am counioscut in spital"Epizodul 2:"Mos Gheorghe"

dupa 3 zile de Urgenta am fost trasferat la Spitalul Clinic Republican, unul din cei mai importanti pasi din viata mea(la fel de importanti ca si faptul ca m-am nascut sau am cunoscut-o pe Ana). De fapt acolo am invatat sa-mi condc viata in conditile noi de existenta, cu diete, injectii si alte chestii de genul asta....

Domnul Gheorghe

era unicul pacient din salonul in care am fost internat, un salon mare pentru 5 persoane, cu podul inalt si frigider in el(care apropo lucra atunci). Era de pe undeva de la nordul Moldovei. De vina de moldovan a carui mosi stramosi au trait la tara si el tot acolo traieste. Sincer sa fiu prima impresie despre el nu a fost tocmai reusita: ciorapi care puteau, nenea clar nu facuse dus de cand era internat(Spitalu Republican nu mai are apa calda in robinete de vreo 15 ani, totusi consider ca asta nu este un impediment in a te spala..desi nu toti impartasec opinia mea). Seara l-am servit cu ceva cartofi fierbiniti pe care ii adusese taica-meu si am mai vorbit, cu adevarat neam naiv Moldovenii, nu a fost foarte greu sa gasesc limba comuna cu el, chiar am simtit un fel de atasament special din partea lui.

Era nascut in anul 1961, a trait toata viata sa intr-acelasi sat, celibatar...avea o vie si lucrase la "colhoz" iar acum isi ducea singur gospodaria pe unde cu bine, pe unde il mai ajutau rudele. Se imbolnavise de teroida si cheltuise toate agonisirile pentru spital pentru ca nu era asigurat. Bietul om era disperat pentru ca nu intelegea cum asa, ii zic doctorii ca boala sa nu se trateaza, si ca toata viata va trebui sa urmeze un regim. L-am vazut fericit cu adevarat doar odata: ii venisera rudele in vizia, vreo 7 oameni, sora, copii ei, nepotul. Zimbea mereu:))dar cand au ramas "numai barbatii" la o vorba le-a recunoscut ca are ceva ce nu se trateaza, imi era mila de el atunci...

Ulterior si-a prelungit tratamentul pentru inca o saptamina, cand ma externam mai avea inca 3 zile de stat in spital dupa care urma sa plece in satucul sau, singur fata in fata cu maladia, si in incercare de a adopta modul de viata pe care i-l recomandau medicii, sper ca a reusit.

Aceasta fusese prima mea cunostinta de aproape cu provincia Moldovei, o cunostina care m-a facut mult mai tolerant la tot ce inseamna oameni din afara Chsinaului, si mi-a dat o viziune diferita decat cele cu care me confrutam pana atunci.

va urma..

Oameni pe care i-am cunoscut in Spital: Epizodul 1"Urgenta"

36 de ore de terapie intensiva luasera sfirsit..am fost adus in salon, primul lucru pe care il facusem am cerut slapii de la Andrei ca sa merg la baie..ma saturasem de "ratushca"

Andrei....

era un tip de vreo 22 de ani fusese ranit in piept cu o surubelinita si a fost adus la urgenta..mda plimbari in sectoarele periculoase a orasului. Ii fusese scos din piept cca. 1l. de sange inchegat si acum se simtea ok..Avea asa o dorinta enorma de viata, il tot vizitau prietenii si ii aduceai diferite sucuri,fructe,carnaturi:)) ceea ce era deosebit de greu pentru mine odata ce eram pe dieta grea:.Mde... tin minte ca se temea numai de una: sa nu afle parintii sai ca a fost atacat, ei erau la tara si credeau ca feciorul lor sta cuminte in bancile universitatii si invata:). Apropo slapii tot nu a lui erau..ii imprumutase

Tipul cu Ulcerul....

era al doilea personaj cu care am vorbit in spitale...Asta murise, cel putin la el in suflet era o pata neagra, mare, care umplea toata camera atunci cand el intra in ea. Ana imi spusese ca se temea de el cand il vedea, avea si de ce, mancarea lui: o multime de borcanase pe care le tinea pe calorifer ca sa fie calde dar nu le manca. Din stomac ii atarna un tub cu o manusa de chirurg pe capat in care se scurgea permanent sucul gastric, mergea in fiecare zi la pansament ca sa o schimbe, in fiecae zi acumula cca. jumate de manusa de suc gastric, cei care veneau in vizita incercau sa-l imbarbateze dar el tot cu gandul la moarte ramanea, asa mi s-a parut cel putin, mi se parea...

Cam asa trecusera primele mele 3 zile de spital(daca nu numaram terapia unde permanent eram drogat ca sa nu simt durerea intai si apoi ca sa nu fiu prea galagios:)). 3 zile intre viata si moarte reprezentata de cei 2 vecini, foarte simbolica perioada pentru mine, nush sper sa fie bine amandoi acum.

va urma...

beware AIESEC!!or why young leaders sould take care

i was just thinking about myself and my colleagues from AIESEC

1 person with diabetes

5 with stomach problems

1 with kidney

1 with anemia

1 with liver

several with bones(don't ask me what exactly i didn't understand)

people with lung problems that can't be already treated

everything "achieved" while being in AIESEC...

strange price...

and someone dares to ask me why i decided to go out after this year?

good night

Maturitate..

Ma gandeam azi la maturitate si stuff...cand oare m-am maturizat?Sau m-am maturizat eu oare?Desi nu as vrea sa fie asa(cine nu vrea sa fie copil vesnic?)ar fi trebuit sa se fi intimplat..21 de ani e si timpul:)

Pai cand s-a intimplat chestia?

¤cand mi-au divortat parintii? de fapt nici nu stiam ce se intimpla...nu prea imi aduc aminte cum era cand traiam impreuna..de mic mai mult cu bunica apoi cu mama..ma distram in orice circumstatne:)

¤cand am mers la scoala?no...nu prea cred, caci am mai fugarit mingea pe coridoarele scolii(hm..directorul nu era foarte fericit dupa), am tras fete de cosite si so on chestii de copil:)

¤cand am intrat in echipa de polo pe apa si am devenit capitanul reprezentativei tarii de juniori(mama ce mai suna!!!!) nici atunci..imi fugaream colegii pe coridoare cand aia nu se schimbasera de-a binelea sau ma aventuram sa arunc cu bulgari de zapada in ei inainte de antrenament-lucru stric interzis de antrenor

¤cand am luat BAC-ul si am terminat liceul???hmmm daca decizia de a alege facultatea se ia in 2 zile inainte de a da documentele la universitate atunci eram matur..dar nu e asa..:)

¤cand am intrat in AIESEC...ba nu "it was my last chilhood playground"

¤cand mi s-a zis ca am diabet?? de fapt am primit stirea cu destula tarie dar..aveam o speranta copilareasca ca totul se va schimba spre bine, ca in poveste, sau ma voi trezi din cosmarul ala care ma chinuie si totul va fi OK, va fi cum a fost..

¤cand pentru prima data nu m-am incaierat intr-o bataie desi eram provocat, alegand CA UN OM MATUR sa ignor timpitul pusti care pe care il bantuiau 2 beri si dorinta de a face pipi...de fapt fusese o decizie de matur..deci..DEJA ERAM MATUR

pai cand s-a intimplat??

_____________________________________________________

o viata destoinica, la fel ca si o poveste buna, nu se masoara in lungimea ei, ci in numarul fapatelor savirsite

Q3 in Balti or it is raining in the north of Moldova

Balti meet me with a grey, hash Autumn rain... a lil bit later with my shoes all wet i got the secont surprise: public transport is more expensive from now on in Balti. Despite this shitty situation my mood was still great! Maybe because i was very pleased with the fact that i bought a hoodie and now it is protecting me from the rain, maybe it's the feeling that this city hides something that was created by my direct contribution anyways i was marching through the puddles to the university. When i arrived i had to wait for a couple o minutes for Ina: the LCP AIESEC Balti, she's a nice person...40 minutes of intensive coaching and we are heading to a pizza for a less formal chat and a bit of motivation for her. Well it's almost 4PM i have to take my bus to Chisinau, next week is the TTR and after that the second recruitment in Balti hope it will be OK