milionari mai noi

fără comentarii: 1.10-1.35
marele filosof şi înşelat
eu mi-am luat apropo apartament în Moscova lângă Bilan din bani...


video de aişi

ale mele 3 copeici despre Eurovision

cu voce de amator în ale muzicii, care nu prea înţelege nimic, spun şi eu ce bred cred

1. Moldova
s-a clasat unde merita, îmi era interesant să văd oamenic are ziceau că România e mai proastă ca Modlova anul acesta, şi mă întrebam unde anume? voce, show, renume totul era mai bun la Români

şi mai zic ce am zis: în opinia mea la Eurovison trebuia să plece Pavel Turcu el doar pentru povestea de paznic care cântă lua mai multe puncte, sau Parfeni el era cel de-al doilea care avea mesaj pe scenă

dar! dacă ieşeam eu acolo ap vopşă mă făceam de cacao aşa că bravo reprezntanţilor noştri de anul acesta pentru faptul că măcar au trecut de semifinală


2. cîştigătoarea
Lena a câştigat concursul nu Germania, sunt sigur de asta, prin simplitate şi naturaleţe
şi dacă serios, voi chiar credeaţi că altcineva va câţtiga? după 5 milioane de vizualizări în 2 luni?


3. cine mi-a mai plăcut?
Ukraina, Turcia şi Franţa a fost megafunky :)


bonus track cu 1. premirea şi reacţia câţtigătoarei. 2. interpretarea care a câştigat concursul

cu dedicaţie...

cuvinte pe care le ştiu toţi:

trăieşte fiecare zi astfel de parcă ea ar fi ultima

dar ce înseamnă asta?
cum aş alege să trăiesc ultima zi din viaţa mea?
şi oare aş putea zi de zi să repet acelaşi ciclu a ultimei pe care am trăit-o la maxim?

evident că nu.

atunci?
eu intepretez asta prin a lua maximul din fiecare zi, a nu te opri aici, a ridica scările până la 14 pe jos dacă trebuie

a trăi cu dedicaţie

şi cel mai important a-i face fericiţi pe cei de care îţi pasă

cine sunt cei de care îţi pasă?
nu sunt mulţi
2-5-10
dar cu ei te scoli şi adormi în imină
fiecare zi aduce o amintire şi o speranţă legată de ei

poţi să trăieşti fiecare zi aşa de parcă ea ar fi ultima?
nu.
dar poţi să încerci
niciodată nu ştii când cu adevărat ar fi ultima zi pentru ceva...

sursa imagine

femei şi copii nesăraci

am lucrat o lună la Sky Land

bună locaţie, numai că scumpă
dar nu despre asta vreau să scriu, ci despre interacţiunea întâmplătoare cu alţi locuitori a acestui local

şi ca să nu vă plictisesc am să menţionez doar 2 personaje(colective)care mi-au părut cele mai interesnate

1. fotbaliştii "Dacia Chişinău". prima impresie:impertenenţă, intră în sala de training neinvitaţi, şi trebuie cam să îi fugăreşti, s-a dovedit a fi că asta pentru ei e "тэнисная" şi ei doar vroiau să afle când o elibirăm :). apoi s-au dovedit a fi pur şi simplu "paţani sportivi" cărora le plac fetele, oameni ca oameni
2. mamele cu copii nesăraci. era ceva gen: balul de absolvire a clasei a 4-a(cred)şi au venit vreo 5 BMW X5 şi alte maşini mai simpluţe: Audi, Lexus-uri etc. din ele au năvălit mame şi copii alintaţi.
observaţie: nici un tată
întrebare unde-s taţii?
variante de răspuns: a. la fetiţe b.la lucru
concluziile vă aparţin


şi încă se mai zice că nu totul se vinde, trebu' pur şi simplu de găsit preţul potrivit

sursa imagine

dacă lucrez la Orange, Moldcell sau StarNet nu neapărat ştiu ofertele!!!

-bună ziua da dumneavoastră la Orange lucraţi?
-da, de ce?
-da iaca aţi putea să îmi explicaţi ci-i cu Delfinu ista?
-???

nu hai că eu să presupunem trebuie să ştiu ce înseamnă ofertele noi, că de asta e lucrul meu: informarea
dar dacă întrebarea asta îi este adresată unei persoane de pe departamentul financiar sau să zicem de IT suport? nu de unde să ştie omul care are un pachet de angajat ce presupune noua ofertă? nu nafiga lui în genere să ştie asta?

oameni buni, în serviciul vostru sunt puşi oameni special antrenaţi, informaţi şi angajaţi pentru a oferi informaţii şi a vă deservi, apelaţi la ei şi nu la vecinul de la etajul 8 pentru a afla ceva
nimeni parcă nu se duce să întrebe despre medicamente la baba Frosia doar pentru că ea e deridicătoare la policlinică...

sursa imagine

imaginativ

unii oameni au probleme cu imaginaţia

nu-nu, nu aşa cum aţi crezut că nu ar avea-o, dimpotrivă, prea mult trăiesc cu imaginaţia sa, şi apoi într-o zi nu mai ştiu unde e imaginaţia şi unde realitatea

asta e ca şi o muscă, care zboară-zboară fericită prin cameră, vede soarele prin fereastră, mai mănâncă din fărmiturile de pe masă, zboară-zboară şi decide să iasă

iar aici : POC de sticlă, pentru că deşi sticla e transparentă, ea e solidă, iar deasupra, peste muscă un alt POC!!! şi musca e doar o pată întinsă pe fereastră, apoi o cârpă şterge urma şi fsio... nu mai rămâne nimic din musca care acum 2 minute era aşa fericită

apu iaca; uneori aşa şi eu, zbor zbor şi POC!!! de realitate, numai că nu mă omoară nimeni, de fiecare dată moare puţin copilul din mine, iar eu mai pun un rând pe zidul dintre mine şi lume

poate imaginaţia fi dăunătoare sănătăţii dumneavoastră?
poate, dacă nu ştiţi unde e limita dintre ea şi realitate


sursa imagine

sindromul pasagerului

îl avem parctic toţi
mergi în tren, drumul e lung, şi colegul tău de salon pare a fi un om cumsecade, schimbaţi o vorbă, două
el are copii, 2. cel mic va merge "la anul" la şcoală iar fata deja îi dă bătăi de cap cu plecările la discoteci şi cavalerii care îi bat pragul. acum merge la verişorul său care a plecat încă în anii '90 în căutarea a ceva mai bun.

şi pentru că drumul este lung, îi zici şi tu despre faptul că ai crescut aproape singur, şi că nu ţi-ai văzut sora de aproape 10 ani, dar trenul ăsta oricum nu duce la ea. acum pur şi simplu mergi să vezi şi tu Europa, că ce poate să mai facă un tânăr în vacanţă?

apoi afli că marea lui durere a fost atunci când soţia îl înşelase acum 3 ani, dar au reuşit să treacă peste asta, şi apoi el recunoaşte că a fost şi vina lui pentru se îneca în păhar cam des atunci

tu îi zici că de fapt ai vrea să fugi de la job-ul pe care îl ai, pentru că şeful e un mitocan iar salariul este unica ce te ţine, şi încă mai este o colegă care de la un timp îţi dă motive în plus să te trezeşti dimineaţa şi să vii din timp la serviciu, numai că nu îţi răspunde deloc, nici nu se uită la tine, şi nu ştii cât mai poţi

staţie terminus, strângeţi mâinele şi ştiţi că nu vă veţi mai întâlni nicicând, poate doar întâmplător




şi totuşi cred sinceritatea contează mai mult pentru cei lângă care eşti ecât pentru un pasager întâmplător, să schimbi ceva poţi doar vorbind despre asta


sursa imagine

ne grăbim

secolul XXI înseamnă viteză, dar noi încă nu am învăţat să ne grăbim încet, viteza trebuie să fie moderată, calculată, estimată, ceea ce nu se face deloc

ne grăbim să iubim, la 14 ani ne facem mame, la 25 divorţăm şi tot aşa
ne grăbim să ne afirmăm, şi scăpăm deseori prietenia printre degete, doar pentru că ne pare că dacă nu călcăm pe capuri nu vom ajunge sus
ne grăbim să trăim, iar când ajungem la bătrâneţe ne uităm în jur şi vedem cum toţi se grăbesc, iar noi tot singurei rămânem, cu nimic în urmă, doar cu goana aia mare...
dar cine vede vântul după ce acesta a plecat?

ori de câte ori te grăbeşti, după ce ai făcut ceea ce vroiai, opreşte-te şi vezi dacă e la fel de bun după cum îţi imaginai, s-ar putea să câştigi timp petnru data viitoare

over and out

sursa imagine

verde?

eu pot să port o hărtiuţă 5-10 minute în buzunar ca să o duc până la urmă
pot să ajung acasă şi să găsesc în buzunar 4 hârtiuţe şi să le arunc la gunoi
pot să închid apa în duş când mă săpunesc
pot să iar 1 sacoşă în loc de 2 la magazin

şi mai mult nimi nu poate?

ei hai! măcar nu folosiţi 3 şerveţele de hârtie când vă ştergeţi pe mâini, încercaţi să deschideţi perdelele şi să închideţi lumina ziua, luaţi-vă becuri econome, cel puţin faceţi un bine şi pentru voi: economie pe termen lung a bugetului familial

pentru cei la care nu ajunge: resursele nu sunt veşnice, chiar şi vântul într-o zi s-a termina şi beliţi cuiu dacă nu sunteţi mai atenţi şi economicoşi!
terminaţi să ziceţi că la noi pe străzi e mizerie, tot noi o facem
curat acolo unde nu se cacă nimi, nu acolo unde cineva strânge

dragoste de la 9 la 18

el o iubea de la 9 la 18, o satisfăcea darnic şi uneori îi aducea cafea în birou
printre colegi se zicea că este unul din cei mai buni atunci când o face, nimeni nu putea la fel să îi atingă toate fibrele şi să îi pătrundă esenţa

problema era în altceva: când ieşea seara la o bere cu băieţii permanent o vobea de rău, iar acasă se jeluia permanent pe ea

cel mai tare însă o duruse când a aflat că el face totul pentru bani...

iaca'şa atitudine faţă de slujbă la majoritatea, ideea este însă că nu poţi ajunge numărul 1 făcând ceea ce faci doar la slujbă, varinta ideală este să iubeşti ceea pentru ce primeşti bani, să primeşti bani pentru hobby-ul tău
orice literatură de management mai avansat ne zice că motivarea de termen lung nu este în bani, ceea ce faci trebuie să te motiveze să faci ceea ce faci în caz contrar...schimbă job-ul

sursa imagine

soartă? fuck soarta!

nu cred în soartă şi gata
cum se zice "хоть тресни"

nu pot eu să concep că undeva într-o carte mare şi groasă, care se prăfuieşte pe un raft de bibliotecă este scris tot prin ce eu am să trec

atâtea descoperiri, trăiri, dragoste, emoţii, fericire, nedumeriri şi totul e pus pe hârtie din timp, pe ultima filă scrie şi finalul, iar ca epilog atitudinea oamenilor pe care eu nu o ştiu?
prostii

viaţa este ceea ce faci din ea, şi nimic mai mult

aş fi de acord că există anumite puncte de cotitură în viaţă, momente în care decizi dreapta sau stânga, şi acestea sunt inevitabile, dar! oricum tu eşti cel/cea care decide

în rest... asumă-ţi responsabilitatea pentru fiecare faptă pentru că soartă nu există


sursa imagine(am modificat-o puţin)

prea multe

prea multe reguli, pucte pe i, decoperiri, direcţii, căutări

ce regulă respectăm când ne uităm la cerul înstelat pe malul mării? valul se bate şi moare ca să revină, iar tu eşti eu sunt fericit

nu există reguli în fericire şi plăcre, nu sunt obiective, constrângeri şi termeni limită, totul se rezumă la acum, iar dorinţa noastră este ca acest acum să fie veşnic

şi atunci pentru ce nouă tot ce ne înconjoară? telefoane, interneturi, calculatoare, maşini şi avioane, de parcă de asta avem nevoie, totul trebuie să faciliteze fericirea, iar ele padla numai încurcă cel mai des

las internetul şi mă duc pe munte să ascult vântul şi să privesc cum fulg de nea îngroapă fulgul de nea,
dar...
nu azi, poate la anul?


sursa imagine

ce vrei să atingi?

tu când vezi persoana dragă ce vrei să atingi?
umerii? buzele? obrazul?

mâna? şi să nu îi dai drumul? legănat deasupra prăpastiei, pe o aţă, dar în siguranţă

ochii să îi îneci cu ochii tăi?

să stingi lumina soarelui şi numai mirosul să îl simţi şi să ştii că în adierea asta de vânt o şuviţă de păr se clatină?

şi picură încă puţin, iar vocea ceea din radio tace...
aştept. tac.

imaginea de aici

taşi peşti!

ultima vreme prea mulţi peşti în viaţa mea
serviciu
CNTM
reţele sociale
prieteni
peşte tot!

băi, şi m-am gândit să vă dau câteva sfaturi dacă aveţi vi se va întâmpla aceiaşi situaţie ca şi mie, ca să ştiţi cum să vă comportaţi cu noi cu peştii

1. nu îi credeţi: peştii au abilitatea unicală să trăiască în lumea lor imaginară fără să facă vreo diferenţă dintre realitate şi vis, deseori fiind surprinşi că în viaţă e altfeli decât ei credeau, în schimb au abilitatea extraordinară de a face orice vis realitate, măcar pe jumătate de oră
2. aroganţă şi vanitate -> asta de obicei întâlnesc oamenii care nu sunt simpatici sau nu sunt primiţi de peşti, în acelaşi timp pe partea cealaltă stă dedicaţia şi dragostea, dar parctic niciodată deplină, prea bine se cunoaşte preţul
3. ori în sus ori în jos. nimic şi niciodată la mijloc. dacă motivaţie este şi motoraşul lucrează atunci orice peşte merge sus, dacă nu atunci dus de val şi cât mai la fund coboară
4. de toate câte puţin. romatică, pragmatism, violenţă, tandreţe. toate amestecate, împrumutate şi ajustate. nimic genial pur şi simplu supraveţuire

şi cel mai important: nu generalizaţi şi reduceţi totul la zodiace mult peşte în mare, dar şi mai mult în ocean...

disclaimer: nu ştiu nica de alte semene, nu mă întrebaţi!


sursa peştişor de aur

la comandă

articolul este scris la comanda lui Ion, el peurmă deam cu vila şi toate se va răsplăti

răspunzând la întrebarea unora de ce sunt în Moldova şi nu în Evrope sau Americi?
că de, sora mea e acolo şi am mai fost prin organizaţii internaţionale, de ce nu m-am dus? de ce îs aşa de prost?

să vă zic o poveste:
pe când Nicu avea 18 ani el aplicase la o sumedenie de universităţi din SUA, luase SAT-ul şi TOEFL-ul, chiar l-a luat una pe bursă
dar
mi-a venit târziu rezultatul de la TOEFL prin poştă şi nu am mai putut aplica în acel an, deci mulţumesc Poşta Moldovei pentru tot ce a urmat din iulie 2005 până azi în viaţa mea

da a urmat:
am întâlnit-o pe Ana când plecasem la mare ca să îmi mai clamez nervii
găsit AIESEC-ul pentru că facultatea era mult prea plictisitoare, iar prin el am găsit o mulţime de oameni deschişi la chip şi gândire
mi-am găsit vocaţia şi am realizat că pot aduce o contribuţie şi în ţara asta


şi totuşi Poşta Moldovei... matincă eu asta singurel am făcut da tu o mare padlă pe timpuri mi-ai aruncat, de ai şti cât m-am pregătit eu pentru examenele celea, of-of-of


sursa imagine

no alcohol night

dacă ieri eram în parc cu 3 sticle de vin bun şi 7 oameni nebuni
noaptea de azi fu total fără acool
în schimb am avut
¤ 2 lanterne(insuficient)
¤ 1 maşină cu(virugulă)care am făcut 114km prin oraş
¤ 5 telefoane mobile
¤ 15 concureţi

cel mai bun prefix: xy*

azi noi stăteam pe o bancă, cu vin alb sex... sec
noi fiind Cristina, Radu, Nicu, Sandu, Iulian, Tania şi Rodica, sper că nimănui nu i-am distrus imaginea prin menţionare

de fapt nu doar stăteam -> jucam contact
şi am înţeles că există un prefix ideal pentru a-ţi ridica dispoziţia: x*й

îl pui în faţa oricărui cuvânt şi discuţia devine mai veselă
spre exempu:

*yйvin
*yйsomn
*yйtroleu
*yйajuns

zâmbiţi nu?
apu iaca'şa când sunteţi într-uin cerc mai intim de prieteni să încercaţi


apropo voi ştiţi ce înseamnă numărul 3?

sursa imagine


P.S. ştiu de poezia-cântec rusă despre xyй nu îmi ziceţi despre ea vă rog

vârsta

ştii eu sunt sceptic vizavi de vârsta din buletin

bineînţeles anii te pot reprezenta, dar nu este o chestie universal aplicabilă pentru toţi.
eu ştiu tineri care la 24 de ani au reuşit să treacă prin comă, să deschidă şi închidă miniafacerea lor(fără a face mare buzz din asta), să viziteze peste 15 ţări şi să reuşească să ia decizii mature de la 3 ani de când au fost lipsiţi de unul din părinţi

de asta atunci când negociez ceva în "lumea mare" sau fac traininguri pentru oameni cu o vârstă de 2 ori mai mare decât a mea, fac abstracţie totală de la vârstă, şi cel mai interesant e că sunt primit ca un egal, dacă demostrez că pot

în acelaşi timp tratez cu respect egal pe cei care sunt de vârstă mai mică ca mine şi am maturitatea de a învăţa de la ei, dacă au ce să îmi ofere

concluzie: succesul în viaţă se construieşte de la abilităţi şi nu de la ani, iar vârsta este volumul de experieţe trăite, nu iernile numărate pe cuptiori


sursa imagine

azi:

a aruncat toţi ciorapii care nu aveau pereche
a şters toată pornografia din comp
a spălat cana aia din care băuse cafea acum 2 săptămâni
s-a ras
a zis prietenilor că nu merge la fotbal mâine

mâine se căsătoreşte...

sursa imagine

druji?(filosofic)

probabil îmbătrânesc dacă încep tot mai mult şi mai mult să mă gândesc la chestii geneneral umane, şi nu la sex...
reiterând tema prieteniei
mă gândeam că un prieten în primul rând satisface pucntuleţele bifate din piramidă(apropo cei care studiază încă cele 5 nivele să ştiţi că râmâneţi în urmă, eu încă teza de licenţă am scris-o în baza a 8)


şi dacă e aşa atunci putem zice că ne facem prieteni ca să ne simţim importanţi şi necesari, să avem pe cine susţine şi să fim susţinuţi, să avem de la cine învăţa şi cu cine împărtăşi şi nu în ultimul rând să avem cu cine să ne simţim bine

bineînţeles în orice prietenie există un beneficiu mutual, care... se regăseşte într-un spectru larg de la plăcerea de a discuta până la chestii mult mai mercantile

necătând la toate, cel mai des ştim şi viciile prietenilor noştri, pe care deseori nu doar le acceptăm dar şi le acoperim, motive pot fi multiple: de la regăsirea aceloraşi vicii în noi înşine, până la acceptare totală a ceea ce este un om atâta timp cât el te face să te simţi bine prin simplul zâmbet

ce ne-ar făcea să renunţăm la prieteni?
trădarea, pierderea încerderii, lipsa de respect, lipsa de înceredere(din partea lui, a prietenului), schimbarea vârstei
şi cel mai important
for a reason
for a season
and for a lifetime


iaca aşa gânduri din ploaie azi

over and out

cum să scrii o teză de licenţă*

at fiind că mulţi o fac vă zic cea mai bună metodă
cu pixu!

Video din viitor

Google cumpără Microsoft
blogurile sunt mai influente decât presa
Life magazine se închide
Amazon cumpără Yahoo

vouă vi se pare ireal?
eu zic că fix acolo mergem! doar că eu am un plan puţin mai special

inovaţia şi noi

despre vot la 16 ani vreau să mai zic ceva, posibil pentru ultima dată pe acest blog, da poate voi mai zice...

în fine
în Moldova avem în jur de 150000 de tineri cu vârsta între 16 şi 18 ani, procentual asta ar însemna nu mai mult de 10%-12% dacă merg toţi la vot, deci nu putem vorbi despre o avantajare vădită din punct de vedere politic a cuiva, dacă se va permite votarea

unii spun că la 16 ani nu poţi lua decizii mature, eu am să afirm că nici la 44 nu mereu ei decizii perfecte, iar la 70 tot mai dependent devii, nimeni doar nu propune să acordăm votul în baza unei evaluări lunare a abilităţilor cognitive

procedura de lobby şi advocacy(cât de mult nu mi-ar place aceste cuvinte dar ele sunt cele mai potrivite)trebuie începută azi, pentru ca în 4 ani să avem o societate pregătită de vot la 16
pentru că odată cu modificările constituţionale ar trebui să apară şi modificări în programul de învăţământ, iar socitatea civilă trebuie să îşi zică şi ea cuvântul în educarea tinerilor

pe scurt, trebuie să zicem azi da ca să începem să mişcăm lucrurile

dar noi spunem nu
de ce?
pentru că ne temem de tot ce e nou, sau care e alt motiv?
nu vreau să mai aud argumentele de până acum, ele sunt superficiale şi acoperă adevăratul motiv al refuzului societăţii de a primi această idee

sursa imagine

9 mai

ce ziua asta pentru mine?

eliberarea Patriei de subt faşişti?
or cotropirea de comunişti?

greu de zis

ştiu una:
era război, şi pe 9 s-a terminat
asta e bine


pace tuturor

sursa imagine

societatea mea, săraca societate

(în continuarea blogposturilor inspirate de la alţi bloggeri, de data asta inspiraţia de aici vine)

şi nu că am fi săraci financiar, că bani niciodată nu ajung
săraci emoţional şi intelectual suntem

de ce?

pentru că suntem plini de ură

religioşi vs. gay
Sf. Gheorghe vs. Tricolor
ruşi vs. români

şi nimeni nu încearcă să pătrundă în adâncul problemei, să propună soluţii, pur şi simplu ne războim, că aşa e mai interesant, şou şi pâine!

de ce în Elveţia ei pot exista în pace da la noi nu?
şi nu îmi ziceţi că prin violenţă se construieşte o societate că vă iau la bătaie până rup coastele şi vă spun că prin asta vă întăresc sănătatea eliminănd coastele mai slabe

nu vreau să par paranoic, dar uneori am impresia că toată fragmentarea şi divizarea în societate se face sub simpla lozincă "Dezbină şi condu"
da noi ca boii mergem unde ni se indică

sursa imagine

uneori (eu cu mine)

uneori mă întreb de ce şi cum întâlnim oameni în viaţa noastră

de unde vine chestia de prieteni

pe motiv
pe sezon
şi pe viaţă*

cum să îi diferenţiezi şi dacă trebuie?

sunt oameni pe care nu îi ştii până în punctul X, iar de acolo te întrebi cum de nu v-aţi cunoscut până acum că parcă atâta în comun aveţi
pe alţii îi ştii o viaţă şi tot continui să îi descoperi

persupun aşa e mai interesant, să trăieşti unul de altul la 2 kilometri şi să te cunoşti la 500 de casă

poza de la mine din comp aşa că nici o referinţă azi


*for a reason
  for a season
  and for a lifetime

dispri bloggeri şi bloggeriţe

iarăşi cu oleacă de inspiraţie din afară, vezi aici
m-am gândit să mă dau şi eu cu fâsul meu despre bloggeri, dacă te-ai plictisit de temă nu citi, că nu te rog

bloggerii şi comunităţile de bloguri îs cam cumarnâie dacă sincer
hai şi ni-om grupa şi ni-om lăuda unu pe altul şi i-om îngloda pe toţi care nu-s cu noi, şap ne declarăm printre noi cei mai buni
pe scurt hai şi om fi moldoveni, da pe bloguri, blogo-cumătri

mie îmi pare că un blogger este solitar, are rândul şi gândul său
şi da! poate fi că un grup de bloggeri să se unească pentru un obiectiv, să facă presiune publică pentru a-l atinge dar inevitabil grupul se va destrăma mai devreme sau mai târziu

nu cred eu în echipe de bloggeri, în aşa caz făceţi-vă un portal informativ(încă unul)şi lucraţi pe el

sursa img

cel mai tare

cel mai tare mă plictisesc oamenii care se consideră/se vor consideraţi ideali

"eu am cea mai frumoasă soţie/soţ, cea mai de succes carieră, am abilităţi interpersonale extraodinare, ştiu 4 limbi la perfecţie, nu înjur, respect părinţii şi pot marca din 40 metri de poartă, peste mine, în foarfece"

interesant da la WC faci?

în esenţă cei care nu fac greşeli, sunt imaculaţi şi puri, nu sunt oameni
sunt nişte roboţi
care zi de zi urmează un orar bine definit, nici un pas la dreapta sau stânga, nici o picătură de lacrimă sau zâmbet în plus
alb
alb imaculat
ca foaia

doar că de pe o foaie albă nu poţi citi nimic, iar dacă mai e şi laminată, pentru mai multă protecţie, devine imposibil de a mai scrie ceva pe ea
atunci o arunci pur şi simplu la gunoi, că e frumoasă, dar tolc din ea nimic

sursa imagine

sursa inspiraţie

valoarea ta

dorinţele unui cetăţean mediu azi se reduc la:
¤casă
¤maşină(de ce nu 2?)
¤cont pe card

şi?

dacă îţi imaginezi că azi e ultima zi din viaţa ta, ce vei face?
ce ai vrea să fie scris pe piatra ta funerară?

"X-ulescu, a avut 2 maşini, cont şi casă"

şi atât?

ce vrei tu să ţină minte oamenii despre tine?
viaţa nu se măsoară în ani sau bani, ea se măsoară în fapte

sursa imagine

fost prin ţară

urcat dealuri şi coborât văi
obosit picioarele,
odihnit capul, hainele încă mai păstrează izul de fum
iaca poze câteva

mind tricks

interesant obiect creierul uman, uneor aşa nişte chestii îţi drege că rămâi...

ne imaginăm:
4 tineri merg în maşină pe un drum de ţară, drumul prost, în jur nici o luminiţă, povestesc istorioare(acela a fost omorât, aceaia violată străşnicii de noapte pe scurt)brusc maşina se opreşte, pe loc gol. linişte. blocăm uşile. din a 2-a încercare ne-am pornit, hz ce-a fost asta. tema de discuţie se schimbă la glume.

tot ei, urcă un deal, vreo 200 metri înălţime. pe la mijloc: unul se uită în jos. se opresc. inima bate. cu greu urcăm mai departe. sus nu mai este frică. deşi e mai înalt. nu te uita în jos.

acelaşi deal noaptea. aceaişi persoană, din acelaşi loc: "ce frumos, linişte şi luminiţile caselor atât de mici".

acelaşi drum ziua. nici o emoţie. somnolenţă. ne întoarcem acasă.

şi dacă creierul nostru într-o zi se va răzvrăti contra noastră?

sursa imagine